vineri, 29 ianuarie 2010 | By: Alexoi

Hai...ucide!

Ii permiti sa-ti umple capul cu tot ce nu ar trebui tu sa cunosti si sa-ti transforme sentimentele in necunoscut.Esti unul din persoanele care chiar asculta nemultumirile lui,in schimb...cand tu vrei sa vorbesti el nici macar nu are bunul simt sa se prefaca, ca te asculta.
Si simti cum capul iti explodeaza si venele ti se ingroasa,esti plin de ei si asa te-ai pierdut pe tine.
Sentimente sugrumate,pentru ca fiind atent la gura lor cum se misca,la pupila ochiului care se mareste si se micsoreaza dupa subiect si la vocea lor ce are acelasi ton...calm,pentru ca stiu ca acum se descarca punandu-te pe tine sa le pui sentimentele si ideile in streang.
Si asa s-a nascut indiferenta...prin cei care isi ucid sentimentele.
Esti un calau.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010 | By: Alexoi

Mi-e dor de Do.

Ceaţa de afară e precum ceea ce tu numeşti suflet.
Aşa că îmi privesc amarul stând în culcuşul meu pe care aş vrea să-l împart cu tine.
"Sunt aici"îmi şopteşti.
Mă faci să renunţ la peisajul blur din noapte şi să mă ascund în ceaţa ta în care mă rătăcesc.
Părul meu se bucură de respiraţia ta şi urechile mele sunt atente la bătăile inimii tale.Încă aştept aceea slăbiciune.Te apropii mai mult pentru a îmi demonstra că ai nişte note calde.Ştiam asta deja,dar eşti crud şi vrei să mă faci să îmi fie şi mai dor.
Buzele mele dansează pe muzica ta.
Eram bucuroasă până şi cu un Do rece dar tu ai plecat cu toate notele tale pe care le iubeam.
Apoi mă laşi goală intr-un univers creat de două persoane.

Sa nu-ti vinzi niciodata sufletul.

-"Cât?"te-am intrebat.Tot ce ai putut tu să faci a fost să te uiţi mai ciudat ca niciodată.
-"Cât dai?"ţi-am adresat o intrebare la care ai mai mult de gândit.Nu o faci.
-"Cât dai pe el?"mintea ta avea aceeasi intrebare pe repeat: "care el?"

Mă enervez şi ţip.Oricum tu iubesti ţipătul meu.

-"Cât dai pe sufletul tău?ai spus că-l vinzi.Vreau să cumpăr."
Ai zâmbit ironic şi ai pus renumita întrebare la care ştii doar că nu pot raspunde:
- "de ce?"

Nu m-am gândit la întrebarea ta,ştiam că dacă mă vei vedea lăsând ochii în jos şi puţin îngândurată iţi voi da satisfacţie.
-"Pentru că ai spus că mi-l oferi"am răspuns rapit pentru a arăta că sunt sigură pe mine.Minciuni.

Ai început să râzi isteric.Doamne,prost mai eşti...ştii că mă enervezi când râzi aşa.

Ai întrebat din nou:

-"De ce?"

Şi atunci m-am gândit,dar oare de ce?nu am nevoie de sufletul tău.Nu am nevoie de tine şi de ceea ce numeşti tu iubire,nu am nevoie de "in fine"-le tău şi nici de visarea ta.
Dacă nu iţi aduci aminte,eu ţi-am prezentat cerul şi uşor mi l-ai furat.

-"Păstrează-l in stoc"am spus.

Eu,tu,ea si cealalta.

"Eu",sunt doar "eu".
"Tu" esti o complexitate pentru al meu "eu".
"Ea" este intotdeauna aceea care imi spune de "tu".
"Cealalta" este cea care ma face s-o urasc pe "eu",sa-l injur pe "tu" si sa-i multumes lu' "ea".


Intr-un abur nemarginit v-am gasit pe voi care-mi formati ceaiul.Mierea este "eu" pentru ca iubeste tot ce este dulce.Voi indulciti mierea.Si asa va descoper pe voi...din tu,ea si cealalta.

De "eu"sa nu intrebati niciodata.N-o veti vedea ,ea este dedesubt,ea doar indulceste ceaiul.

Ultimul tau sunet.

Ti-a strapuns inima,a oprit sangele si deodata pupila ochiului s-a marit.Verdele tau a patruns in tot corpul.Degetele tale inca mai apasau niste clape imaginare,prafuite care in mintea ta formau o melodie superba.Ai inchis ochii,venele ti s-au ingrosat si obrajii s-au umplut de lacrimi, pure, pline cu dragoste.
Parul castaniu in vantul puternic,picioare goale in singurul lucru care mai era cald in decembrie,nisip,o mare infinita de durere si valuri care o gadilau.Cer nervos si soare calm.

Si cantai cu atat de multa pasiune.
Si mureai cu prea multa pasiune.

With or without you