Nefocalizate.

Fericire nu inainte si nici dupa furtuna...[Pas in doi]

...si e sentimentul acela care te omoara in vis,sunt lacrimile pure de fericire si zambetul transformat in ras si rasul transformat intr-un tipat ascutit si al dracu' de fericit.
Fiecare celula din corpul tau e in extaz si vrei sa spui tuturor ca esti,da...fericit.
"Sunt fericita"i-am spus.Si chiar eram.
L-am simtit cum zambeste si inchide ochii in spatele meu,am simtit cum ii pulseaza inima si inghite in sec.Si-a lasat greutatea capului pe umarul meu,cerandu-si scuze ca e nebarbierit,de parca mie de asta imi mai pasa...de fapt,chiar imi placea.Mi-am lasat capul pe spate si i-am simtit respiratia pe gatul meu, injurand in gand,stiind ca peste aproximativ 3 ore,nu mai e.

Stateam pe el,era bine...m-a deranjat,a spus ca vrea sa ma vada.M-am ridicat si m-am uitat in ochii lui,m-am calmat imediat.
Am lasat putin ochii in jos in timp ce el a continuat sa ma priveasca,am respirat adanc si...a sunat si...am plecat.


PS: Nu era nevoie sa-ti intre fum in ochi ca sa sti ca cineva te doreste.

Lacrimile de pe ciorapii turcoaz.

Si mi-a venit sa ucid.
Ai tras un fum si te-ai uitat lung la mine cu o satisfactie de nedescris."Tigarea nu-ti face bine",ti-am mai spus.Iar tu,ridicand ochii din pamant cu o ura inexplicabila mi-ai reprosat:"Tie nu-ti face bine ce-mi face mie bine".Ai tacut,iar eu am asteptat sa-ti termini tigarea uitandu-ma la pieptul tau cum se umfla, tie nu ti-a intrat niciodata fum in ochi.De aceea mor de ciuda ca nu ti-am cunoscut sclipirea stearsa a lacrimilor.Sclipire pe care sti si tu ca doar eu o pot vedea,daca ai lasa sa alunece,o singura data.
Tinand ce a mai ramas din tigare intre degetele tale absurd de elegante ti-am spus ca nu te mai vreau.Tu ai oftat adanc de parca te asteptai oricum la asta,iar eu ti-am furat ce a mai ramas din tigarea ta de prost gust.
N-ai vrut sa sti motivul,oricum stiu ca il sti.Te-ai ridicat,ai venit langa mine,mi-ai pus mana pe picior si...mi-ai rupt ciorapii.
Am tras un fum si calm am spus:"Erau ciorapii mei preferati"
Te-ai ridicat:"Da,stiu"
Ajuns la geam,am reusit sa vad in reflexia orasului o sclipire.
Am zambit,am aruncat tigarea,mi-am dat jos ciorapii,i-am lasat pe canapea:-"Multumesc"
Exact cand sa pun mana pe clanta:"Iti ador ciorapii..."

O cafea nu pe gustul tau.

Ingropata in puloverul gros al mamei mele,cu cartea veche pe care o citesc de cateva zile, pe genunchi,inconjurata de mirosul de cafea si sunetul de pian pe care mai aveam putin si il uitam...si cu puritatea iernii la geam ma simt fericita.Ma bate gandul ca din blogul asta sa fac un jurnal,ce-ar fi?oricum n-as spune nimic din ceva ce lumea stie deja.Cred ca e al 20-lea jurnal pe care il incep in 16 ani,dar cine stie...poate asta chiar o sa fie unul.Deci...here we go:

04 feb. 2010
Tot ce am spus mai sus si...astazi vine acasa,dar nu pot sa-l vad decat sambata.Am un dor nebun in vene,pentru toti ce-i pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme si de vara,da...pentru prima oara nu mai vreau puritate moarta,o vreau pe cea vie si verde.
Prima gura de cafea:iar am facut-o prea dulce...si parca toti mi-au spus sa nu mai pun atat zahar,dar cine asculta?
A doua gura de cafea: Da,bine...in gura asta au fost cam 3,dar oricum...parca nu e chiar asa dulce.
Urasc cand ramane zatul pe margine,trebuie sa inchid de fiecare data ochii cand beau,ca sa simt doar frumusetea dulcelui si a cafelei,dar nu sa vad niste pistrui prea stridenti pe margine.
Ah,iata ca buzele mele au intalnit zatul de pe fund,e aspru,dar moale in acelasi timp.
O cafea buna.
Maine o fac si mai buna.

Playing with smoke[Mihai again]

No man in the mirror