Ingropata in puloverul gros al mamei mele,cu cartea veche pe care o citesc de cateva zile, pe genunchi,inconjurata de mirosul de cafea si sunetul de pian pe care mai aveam putin si il uitam...si cu puritatea iernii la geam ma simt fericita.Ma bate gandul ca din blogul asta sa fac un jurnal,ce-ar fi?oricum n-as spune nimic din ceva ce lumea stie deja.Cred ca e al 20-lea jurnal pe care il incep in 16 ani,dar cine stie...poate asta chiar o sa fie unul.Deci...here we go:
04 feb. 2010
Tot ce am spus mai sus si...astazi vine acasa,dar nu pot sa-l vad decat sambata.Am un dor nebun in vene,pentru toti ce-i pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme si de vara,da...pentru prima oara nu mai vreau puritate moarta,o vreau pe cea vie si verde.
Prima gura de cafea:iar am facut-o prea dulce...si parca toti mi-au spus sa nu mai pun atat zahar,dar cine asculta?
A doua gura de cafea: Da,bine...in gura asta au fost cam 3,dar oricum...parca nu e chiar asa dulce.
Urasc cand ramane zatul pe margine,trebuie sa inchid de fiecare data ochii cand beau,ca sa simt doar frumusetea dulcelui si a cafelei,dar nu sa vad niste pistrui prea stridenti pe margine.
Ah,iata ca buzele mele au intalnit zatul de pe fund,e aspru,dar moale in acelasi timp.
O cafea buna.
Maine o fac si mai buna.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu