sâmbătă, 27 februarie 2010 | By: Alexoi
duminică, 7 februarie 2010 | By: Alexoi

Fericire nu inainte si nici dupa furtuna...[Pas in doi]

...si e sentimentul acela care te omoara in vis,sunt lacrimile pure de fericire si zambetul transformat in ras si rasul transformat intr-un tipat ascutit si al dracu' de fericit.
Fiecare celula din corpul tau e in extaz si vrei sa spui tuturor ca esti,da...fericit.
"Sunt fericita"i-am spus.Si chiar eram.
L-am simtit cum zambeste si inchide ochii in spatele meu,am simtit cum ii pulseaza inima si inghite in sec.Si-a lasat greutatea capului pe umarul meu,cerandu-si scuze ca e nebarbierit,de parca mie de asta imi mai pasa...de fapt,chiar imi placea.Mi-am lasat capul pe spate si i-am simtit respiratia pe gatul meu, injurand in gand,stiind ca peste aproximativ 3 ore,nu mai e.

Stateam pe el,era bine...m-a deranjat,a spus ca vrea sa ma vada.M-am ridicat si m-am uitat in ochii lui,m-am calmat imediat.
Am lasat putin ochii in jos in timp ce el a continuat sa ma priveasca,am respirat adanc si...a sunat si...am plecat.


PS: Nu era nevoie sa-ti intre fum in ochi ca sa sti ca cineva te doreste.
sâmbătă, 6 februarie 2010 | By: Alexoi

Lacrimile de pe ciorapii turcoaz.

Si mi-a venit sa ucid.
Ai tras un fum si te-ai uitat lung la mine cu o satisfactie de nedescris."Tigarea nu-ti face bine",ti-am mai spus.Iar tu,ridicand ochii din pamant cu o ura inexplicabila mi-ai reprosat:"Tie nu-ti face bine ce-mi face mie bine".Ai tacut,iar eu am asteptat sa-ti termini tigarea uitandu-ma la pieptul tau cum se umfla, tie nu ti-a intrat niciodata fum in ochi.De aceea mor de ciuda ca nu ti-am cunoscut sclipirea stearsa a lacrimilor.Sclipire pe care sti si tu ca doar eu o pot vedea,daca ai lasa sa alunece,o singura data.
Tinand ce a mai ramas din tigare intre degetele tale absurd de elegante ti-am spus ca nu te mai vreau.Tu ai oftat adanc de parca te asteptai oricum la asta,iar eu ti-am furat ce a mai ramas din tigarea ta de prost gust.
N-ai vrut sa sti motivul,oricum stiu ca il sti.Te-ai ridicat,ai venit langa mine,mi-ai pus mana pe picior si...mi-ai rupt ciorapii.
Am tras un fum si calm am spus:"Erau ciorapii mei preferati"
Te-ai ridicat:"Da,stiu"
Ajuns la geam,am reusit sa vad in reflexia orasului o sclipire.
Am zambit,am aruncat tigarea,mi-am dat jos ciorapii,i-am lasat pe canapea:-"Multumesc"
Exact cand sa pun mana pe clanta:"Iti ador ciorapii..."
joi, 4 februarie 2010 | By: Alexoi

O cafea nu pe gustul tau.

Ingropata in puloverul gros al mamei mele,cu cartea veche pe care o citesc de cateva zile, pe genunchi,inconjurata de mirosul de cafea si sunetul de pian pe care mai aveam putin si il uitam...si cu puritatea iernii la geam ma simt fericita.Ma bate gandul ca din blogul asta sa fac un jurnal,ce-ar fi?oricum n-as spune nimic din ceva ce lumea stie deja.Cred ca e al 20-lea jurnal pe care il incep in 16 ani,dar cine stie...poate asta chiar o sa fie unul.Deci...here we go:

04 feb. 2010
Tot ce am spus mai sus si...astazi vine acasa,dar nu pot sa-l vad decat sambata.Am un dor nebun in vene,pentru toti ce-i pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme si de vara,da...pentru prima oara nu mai vreau puritate moarta,o vreau pe cea vie si verde.
Prima gura de cafea:iar am facut-o prea dulce...si parca toti mi-au spus sa nu mai pun atat zahar,dar cine asculta?
A doua gura de cafea: Da,bine...in gura asta au fost cam 3,dar oricum...parca nu e chiar asa dulce.
Urasc cand ramane zatul pe margine,trebuie sa inchid de fiecare data ochii cand beau,ca sa simt doar frumusetea dulcelui si a cafelei,dar nu sa vad niste pistrui prea stridenti pe margine.
Ah,iata ca buzele mele au intalnit zatul de pe fund,e aspru,dar moale in acelasi timp.
O cafea buna.
Maine o fac si mai buna.

miercuri, 3 februarie 2010 | By: Alexoi
luni, 1 februarie 2010 | By: Alexoi
vineri, 29 ianuarie 2010 | By: Alexoi

Hai...ucide!

Ii permiti sa-ti umple capul cu tot ce nu ar trebui tu sa cunosti si sa-ti transforme sentimentele in necunoscut.Esti unul din persoanele care chiar asculta nemultumirile lui,in schimb...cand tu vrei sa vorbesti el nici macar nu are bunul simt sa se prefaca, ca te asculta.
Si simti cum capul iti explodeaza si venele ti se ingroasa,esti plin de ei si asa te-ai pierdut pe tine.
Sentimente sugrumate,pentru ca fiind atent la gura lor cum se misca,la pupila ochiului care se mareste si se micsoreaza dupa subiect si la vocea lor ce are acelasi ton...calm,pentru ca stiu ca acum se descarca punandu-te pe tine sa le pui sentimentele si ideile in streang.
Si asa s-a nascut indiferenta...prin cei care isi ucid sentimentele.
Esti un calau.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010 | By: Alexoi

Mi-e dor de Do.

Ceaţa de afară e precum ceea ce tu numeşti suflet.
Aşa că îmi privesc amarul stând în culcuşul meu pe care aş vrea să-l împart cu tine.
"Sunt aici"îmi şopteşti.
Mă faci să renunţ la peisajul blur din noapte şi să mă ascund în ceaţa ta în care mă rătăcesc.
Părul meu se bucură de respiraţia ta şi urechile mele sunt atente la bătăile inimii tale.Încă aştept aceea slăbiciune.Te apropii mai mult pentru a îmi demonstra că ai nişte note calde.Ştiam asta deja,dar eşti crud şi vrei să mă faci să îmi fie şi mai dor.
Buzele mele dansează pe muzica ta.
Eram bucuroasă până şi cu un Do rece dar tu ai plecat cu toate notele tale pe care le iubeam.
Apoi mă laşi goală intr-un univers creat de două persoane.

Sa nu-ti vinzi niciodata sufletul.

-"Cât?"te-am intrebat.Tot ce ai putut tu să faci a fost să te uiţi mai ciudat ca niciodată.
-"Cât dai?"ţi-am adresat o intrebare la care ai mai mult de gândit.Nu o faci.
-"Cât dai pe el?"mintea ta avea aceeasi intrebare pe repeat: "care el?"

Mă enervez şi ţip.Oricum tu iubesti ţipătul meu.

-"Cât dai pe sufletul tău?ai spus că-l vinzi.Vreau să cumpăr."
Ai zâmbit ironic şi ai pus renumita întrebare la care ştii doar că nu pot raspunde:
- "de ce?"

Nu m-am gândit la întrebarea ta,ştiam că dacă mă vei vedea lăsând ochii în jos şi puţin îngândurată iţi voi da satisfacţie.
-"Pentru că ai spus că mi-l oferi"am răspuns rapit pentru a arăta că sunt sigură pe mine.Minciuni.

Ai început să râzi isteric.Doamne,prost mai eşti...ştii că mă enervezi când râzi aşa.

Ai întrebat din nou:

-"De ce?"

Şi atunci m-am gândit,dar oare de ce?nu am nevoie de sufletul tău.Nu am nevoie de tine şi de ceea ce numeşti tu iubire,nu am nevoie de "in fine"-le tău şi nici de visarea ta.
Dacă nu iţi aduci aminte,eu ţi-am prezentat cerul şi uşor mi l-ai furat.

-"Păstrează-l in stoc"am spus.